Interviul domnului prof. univ. dr. av. Dan OANCEA, Directorul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, membru al Comisiei Permanente a UNBR, acordat publicației Universul Juridic.
Nicolae Cîrstea: Suntem împreună cu dl profesor Dan Oancea, proaspăt desemnat, de către Comisia Permanentă a UNBR, drept director al Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților. Dle profesor, bine v-am găsit și aș vrea să vă întreb, de la început, cum ați primit această misiune foarte onorantă, dar în același timp care vă va obliga să adunați toate energiile pozitive pentru planurile pe care le aveți pentru institut în următoarea perioadă.
Dan Oancea: Am primit-o cu maximă responsabilitate, ca să zic așa, pentru că mi-am dat seama că e un demers foarte complicat pentru că, pe de o parte, există un mecanism la nivelul structurii de formare a tinerei generații și de formare a avocaților definitivi care funcționează foarte bine; care a dat rezultate în cei 15 ani de când funcționează; și sigur că orice lucru bun poate fi ameliorat. Și, din fericire, președintele UNBR, dl profesor Briciu, m-a rugat să revăd, sub toate aspectele, activitatea INPPA, începând de la partea, ca să zic așa, documentară, care presupune statut, regulamentul de organizare și funcționare, până la funcționarea propriu-zisă, analiza mecanismelor de funcționare, de organizare și de decizie, în ultimă instanță, în ceea ce privește parcursul și obiectul de activitate al INPPA. Nu-i un lucru ușor, pentru că trebuie să recunosc că trebuie să mă pun un pic la punct cu detaliile pe care eu, în virtutea activităților pe care le-am avut până în prezent, nu le-am putut percepe în mod direct. Am și început un demers de aprofundare a elementelor funcționale, am avut și discuții cu salariații și cu o parte dintre formatorii INPPA; din aceste discuții, pe care vreau să le continui și cu corpul de cursanți ai INPPA, pentru că ei sunt, până la urmă, destinatarii serviciilor noastre, atât stagiarii, cât și avocații definitivi, să colectez suficiente informații, care să-mi dea tot atâtea idei despre ce se poate face în plus sau mai bine în ceea ce privește această activitate. Sigur că există anumite diferențe între situațiile pe care le au, de pildă, centrele teritoriale și, pe de altă parte, INPPA central, care, fiind structura centrală cu competență teritorială nelimitată, este supusă unor provocări mai mari din punct de vedere al logisticii. Și aici sunt, cu siguranță, lucruri perfectibile. Mă gândesc, poate, numai la spațiile existente, care nu sunt foarte potrivite ca amplasament și nici ca funcționalitate. Mai ales în condițiile în care, după cum prea bine știți, în acest an au intrat în profesie un mare număr de tineri, care vor deveni, la rândul lor, cursanți ai INPPA. Actualele resurse logistice permit cu greu acomodarea lor în condițiile clasicului sistem de până acum; așa că este posibil ca, cel puțin la nivelul INPPA central, să luăm în considerare și să propun niște modificări care să vină să soluționeze această problemă cu care ne confruntăm în prezent. Și aici mă gândesc inclusiv la posibila informatizare parțială a raportului, a relației dintre formator și cursant, poate și informatizarea suportului de curs pe care îl pun la dispoziție formatorii pentru a reduce, pe cât posibil, eforturile cursanților; mă gândesc și la posibila relocare, dacă există resurse în acest sens, pentru a avea niște săli corespunzătoare și suficiente, pentru cuprinderea unui număr de cursanți, pentru că, dacă prin ipoteză, comisia permanentă va aproba schimbarea… la nivelul INPPA central, repet, pentru că alte centre, cum ar fi centrele din teritoriu, cum ar fi Clujul, care are un centru minunat și unde are spații corespunzătoare, nu ar intra în discuție. Dar la INPPA central, unde ne confruntăm cu aceste probleme, e posibil să se pună această chestiune, a găsirii unei soluții în plan informatic. Și atunci, dacă se va accepta o asemenea soluție, sigur că vor apărea provocări noi și pentru formatori, și pentru cursanți. Care s-ar putea, pe de o parte, vedea în situația de a-și reduce numărul deplasărilor fizice în timpul săptămânii, dar care periodic ar putea să trebuiască să aibă niște tutoriale care să-i implice, totuși, pentru că este necesar și de dorit contactul direct cu formatorul. Și atunci, acest contact să se rezume la aceste tutoriale sau cursuri de sinteză, să vedem cum vom găsi cele mai bune soluții, dar sigur că eu pot să am multe idei, dar ele trebuie însușite și aprobate de comisia permanentă, care în momentul de față îndeplinește rolul de Consiliu de Conducere a INPPA.
Nicolae Cîrstea: Așa cum se știe, activitatea în zona pregătirii profesionale a INPPA este pe două componente – pregătirea inițială și pregătirea continuă. De asemenea, cred că are un rol foarte important în organizarea examenului de primire în profesia de avocat. Dacă aveți deja câteva repere creionate în aceste trei direcții enunțate, pe care ați vrea să le împărtășiți cu noi?
Dan Oancea: Pregătirea continuă reprezintă un element statornic în activitatea INPPA. Și este, poate, cea mai importantă activitate și cea mai îndelungată, pentru că ea presupune o traiectorie continuă și care trebuie arondată unor scopuri. Scopul final este, desigur, perfecționarea pregătirii individuale a avocaților, care, cu acest prilej, își vor putea face și punctajul necesar prevăzut de legislația profesiei, ca obligații profesionale ale avocaților, dar nu cred că punctajul trebuie să fie cel care să ne preocupe, pentru că sunt convins că orice avocat care se respectă simte în mod natural nevoia să fie actualizat, să fie în permanență în contact cu schimbările, cu opiniile, cu modificările de abordare. Și atunci, cred că este un recurs natural la formele de pregătire continuă. Deci acest trend cu siguranță va continua. Că se vor putea găsi soluții pentru situația în care, de pildă, s-ar dori o participare mai mare și ar putea exista dificultăți, și aici, logistice, că până la urmă nu este ușor să organizezi o conferință – dumneavoastră știți foarte bine, că ați însoțit INPPA în foarte multe de activități de acest gen și ne-ați sprijin. Nu este întotdeauna un lucru ușor de realizat și poate găsim, de ce nu, și soluții –tehnic, avem dotările necesare – să realizăm și cursuri pe internet; conferințe pe internet, cu participare largă, cu înscrieri individuale, cu un speaker care, în timp real, să aibă feedback-ul din partea auditoriului aflat, de asemenea, în fața calculatorului… Cred că nu este un proiect îndrăzneț, ca o parte din aceste conferințe, în măsura în care se va vădi un interes al unui număr mare de persoane, să poată fi soluționat și în această formă. Mai este ceva: Există, mai demult enunțat, dar încă nediscutat, un proiect care presupune instituirea unui avocat specializat. Adică o nouă figură juridică juridică în peisajul profesiei, care se numește avocatul specializat. Adică un avocat care, prin prisma experienței dovedite într-un anumit domeniu de drept, poate dobândi, în anumite condiții, titulatura de avocat specializat. Acest lucru ar fi de natură să îl protejeze și pe justițiabil, pe client, care, atunci când știe că se duce la un avocat specializat, trebuie să aibă certitudinea că această specializare are în spate o atestare, o certificare. Ei, aici, alături de barouri, care ar trebui să certifice – cel puțin acesta este mecanismul gândit al acestui sistem – experiența practică a respectivului avocat, iar INPPA, la rândul său, s-ar ocupa de două lucruri: de verificarea cunoștințelor teoretice din domeniu și de organizarea – și aici se leagă de ce spuneam mai înainte – unor conferințe speciale de formare a avocaților specializați. Care, ei, ar avea șanse sporite din punct de vedere al punctajului, în vederea prezervării acestui nivel de specializare. Deci n-ar fi obligativitate; ar fi o chestiune absolut opțională pentru avocat, dacă vrea să devină, sau nu specializat. El poate să rămână foarte bine generalist, și nu se întâmplă absolut nimic, dar cine va dori să aibă, în domenii mai înguste de drept, de pildă, o specializare, și să aibă dreptul să se numească avocat specializat, ar putea recurge la acest sistem. Și sigur că, în acest ansamblu, INPPA ar putea juca un rol important.
Nicolae Cîrstea: În ceea ce privește examenul de admitere, aveți câteva idei pe care le veți pune în discuția colegilor?
Dan Oancea: Ele au fost deja dezbătute, pentru că, după cum știți, la recentul Consiliu al UNBR am prezentat raportul; mai întâi în Comisia Permanentă și apoi în Consiliu am prezentat raportul meu asupra examenului. Examen din acest an, care a facilitat promovarea examenului într-un număr mult mai mare de persoane decât s-a întâmplat în anii precedenți. Lucru care, sigur, din punct de vedere al profesiei este un lucru bun, totdeauna e bine să fie avocați tineri, să avem o generație semnificativă numeric, pentru că ei reprezintă, în fond, viitorul profesiei. Nu suntem, însă, foarte siguri în ceea ce privește competențele pe care le-a putut releva un examen tip grilă, cu un singur răspuns corect. Acest lucru urmează a se vedea, pentru că până la urmă practica este cea care va da măsura. Personal – și cunoscând și sistemele din alte profesii juridice – eu nu prea am întâlnit numai un examen tip grilă cu un singur răspuns, ca unică probă. Adică nu mi se pare a fi foarte relevant. Sigur că este confortabil pentru candidat; dar nu știu dacă pentru profesie este cel mai bine să se rezume la această unică probă, pentru că un examen tip grilă, construit în această manieră, nu va fi niciodată un examen relevant. Nu zic dificil; dar relevant. Pentru că, până la urmă, ideea este să se verifice competența. Or, competența, în condițiile unei unice probe de acest gen, nu știu dacă este foarte bine servită. La alte profesii, o astfel de probă e însoțită de o altă probă, suplimentară. Noi am avut în trecut și probă suplimentară, era un test tip grilă eliminatoriu, urmat de un examen tot scris, tip sinteză. Care a avut, și el, dezavantajele sale. Pentru că, până la urmă, fiind numai avocați implicați în activitatea de admitere, chiar avocați care au și activitate universitară, este foarte greu de administrat un proces de corectură a unor lucrări tip sinteză, în această a doua fază. Să ne gândim. Poate am putea merge pe o probă de alt tip; sau poate revenim la sistemul anterior, cu grilă semi-deschisă, care ar fi, poate, un pic mai relevantă din punct de vedere al relevării unor competențe. Dar, repet, eu sunt un simplu pion într-un angrenaj mare, colegii mei, Consiliul UNBR trebuie să decidă. Luările de poziție care au fost cu prilejul Consiliului au relevat, însă, că există preocupare în ceea ce privește rezervele cu privire la examenul organizat în acest an în sesiunea din august; că a mai fost unul – știți foarte bine – în martie, care a fost organizat pe mecanismul anterior. Și care s-a înscris în coordonatele unui examen cu care noi deja ne obișnuisem. Dar cel din acest an a suscitat unele discuții și este de așteptat ca ele să continue.
Nicolae Cîrstea: Cum îi veți convinge pe colegii din Comisia Permanentă să dea curs inițiativelor dumneavoastră, să se aplece asupra ideilor și, împreună cu dumnealor, practic, să faceți din acest INPPA ceea ce se dorește; până la urmă, ceea ce așteaptă și își dorește profesia de avocat?
Dan Oancea: Întrebarea este foarte dificilă, prin răspunsul pe care îl reclamă, și aici trebuie să fac o paranteză. Mai înainte de a propune orice modificări, eu ar trebui și voi avea discuții și cu colegii mei de la centrele teritoriale. Toți oameni cu experiență, toți care au propriile lor idei despre posibile ameliorări ale unui sistem, repet, bun și care trebuie să continue; și, înainte de a face orice propuneri sau sugestii, vreau să mă verific și cu colegii mei, dacă aceste idei sunt acceptabile, dacă sunt alte idei mai bune, dacă se poate configura un proiect mai amplu sau dacă vor rămâne la modificări de detaliu, care nu ar schimba, mai mult sau mai puțin, sistemul existent. Iar, în ceea ce privește relația cu Comisia Permanentă din care fac parte, aici am deplină încredere în maturitatea colegilor mei și în spiritul lor de responsabilitate; pentru că, asumându-și această poziție în organul suprem, colectiv, al profesiei, și-au asumat implicit și o responsabilitate, pe care sunt convins că o vor valorifica și o vor demonstra prin analiza foarte atentă a oricăror propuneri primite, fie din partea mea, fie din partea altora, privind INPPA. Cert este că preocupare există din partea tuturor. Mulțumesc și cu acest prilej faptului că acești colegi, Comisia Permanentă, m-au desemnat în această calitate, ceea ce înseamnă că beneficiez de un credit, de încredere, și nădăjduiesc să confirm această încredere pe care mi-au conferit-o.
Nicolae Cîrstea: INPPA a atins, în acești aproape 15 ani de la înființare – dacă nu mă înșel, anul 2004 este momentul înființării institutului –, un nivel de pregătire, de seriozitate foarte important în zona juridică; practic, intrarea în avocatură prin intermediul examenului a ajuns la un nivel de exigență important și pregătirea, până la urmă, pe care o primesc colegii este una care duce…
Dle profesor, vă mulțumesc pentru discuția de astăzi și sper ca inițiativele și ideile dumneavoastră să se concretizeze pe termen scurt și mediu și să putem discuta și în viitor, la fel de deschis și punând în lumină ideile care s-au concretizat în proiectele dumneavoastră pentru institut.
Dan Oancea: Mulțumesc mult pentru urări. Vreau să subliniez că institutul și-a căpătat un renume, nu numai prin examenul pe care l-a organizat în calitate de entitate responsabilă, ci și prin toate activitățile pe care le-a desfășurat. Și-a câștigat un bun renume, care trebuie prezervat și care trebuie protejat și din acest motiv cred eu că orice măsuri care s-ar putea prefigura trebuie să se înscrie pe linia acestei reputații deja bine câștigate. Și mi-ar fi foarte frică să mergem pe experimente, ci mai mult aș fi înclinat să mergem pe proiecte care să pună și mai mult în valoare buna reputație pe care și-a dobândit-o INPPA – și aici mă gândesc inclusiv la relațiile inter-instituționale ale institutului cu alte entități, și din țară, dar și din străinătate. Pentru că întotdeauna în contactele pe care le avem, fie domestice, fie internaționale, avem câte ceva de învățat. Și experiențele împărtășite sunt cele mai bune și generatoare de soluții. Lucru care s-a întâmplat și în alte domenii ale avocaturii, unde am reușit să înregistrăm evoluții ca urmare a perceperii și altor experiențe, ale altor state, ale altor colegi din spațiul continental. Cred că lucrul acesta este la fel de valabil și în materia institutului, pentru că și alte corpuri de avocați din Europa beneficiază de astfel de institute, unele numite chiar academii și care, fiecare, are ceva de oferit. Și atunci, noi nu trebuie decât să ne uităm, ca să zic așa, peste gard și să vedem ce se poate lua și adapta cu succes, în condițiile unui institut care, repet, s-a afirmat deja în spațiul juridic românesc și și-a câștigat un bun renume.
Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc pentru această exclusivitate și acest prim interviu pe care-l acordați în noua provocare profesională în interiorul profesiei de avocat și vă dorim, noi, cei de la Universul Juridic, mult succes!
Dan Oancea: Mulțumesc mult de tot.
Preluare cu acordul UniversulJuridic.ro
Interviul original poate fi accesat AICI