UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA
– Departamentul Protecția profesiei, informare și relații publice –
INSTITUTUL NAȚIONAL PENTRU PREGĂTIREA ȘI PERFECȚIONAREA AVOCAȚILOR
asupra reglementărilor fiscale
care privesc și activitatea avocaților în anul 2018
De la 1 ianuarie 2018 au intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017, și Ordonanța Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, publicată în Monitorul Oficial nr. 706 din 31 august 2017.
Prin cele două acte normative au fost aduse modificări Codului fiscal (2015), dintre care unele privesc și activitatea avocaților.
În privința modificărilor și completărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017, prezintă interes pentru regimul fiscal al veniturilor avocaților cele ce urmează.
O primă modificare care interesează este cea adusă Titlului IV – Impozitul pe venit.
Potrivit reglementării anterioare, pentru veniturile obținute de persoanele fizice, deci și avocații, cota standard de impozitare era de 16% și se aplica asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
a) activități independente;
b) salarii și asimilate salariilor;
c) cedarea folosinței bunurilor;
d) investiții, cu excepția veniturilor din dividende;
e) pensii;
f) activități agricole, silvicultură și piscicultură;
g) premii;
h) alte surse.
În cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă aveau și obligațiile de a calcula, de a reține și de a plăti impozitul corespunzător sumelor plătite prin reținere la sursă, prin utilizarea următoarelor cote de impozit:
– 10% pentru stabilirea plăților anticipate, efectuate în contul impozitului anual;
– 16% pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 (modificarea art. 64 din Codul fiscal) s-a reglementat reducerea cotei de impozit de la 16% la 10% aplicată asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
a) activități independente;
b) salarii și asimilate salariilor;
c) cedarea folosinței bunurilor;
d) investiții, cu excepția veniturilor din dividende;
e) pensii;
f) activități agricole, silvicultură și piscicultură;
g) premii;
h) alte surse.
S-a prevăzut reducerea cotelor de impozit aplicabile în cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală (modificarea art. 72 și 73 din Codul fiscal), pentru care plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă și care au și obligațiile de a calcula, de a reține și de a plăti impozitul cu titlu de plăți anticipate, corespunzător sumelor plătite prin reținere la sursă, astfel:
– de la 10% la 7%, pentru stabilirea plăților anticipate, efectuate în contul impozitului anual;
– de la 16% la 10%, pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final.
S-a prevăzut expres caracterul deductibil al cheltuielilor cu contribuțiile de asigurări sociale plătite la sistemele proprii de asigurări sociale și/sau contribuțiile profesionale obligatorii plătite, potrivit legii, organizațiilor profesionale din care fac parte contribuabilii [modificarea art. 68 alin. (4) lit. i) din Codul fiscal]. În corelare cu modificările aduse Titlului V – Contribuții sociale obligatorii, s-a prevăzut deducerea contribuției de asigurări sociale datorată de contribuabil, la stabilirea venitului net anual/pierderii nete anuale, determinat/determinată în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, stabilit/stabilită potrivit Declarației privind venitul realizat. Deducerea cheltuielii respective se efectuează de organul fiscal competent la recalcularea venitului net anual/pierderii nete anuale.
În cazul persoanelor fizice care desfășoară activități independente, care sunt asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, pentru care există obligația asigurării în aceste sisteme potrivit legii (avocații), nu se datorează contribuții de asigurări sociale (CAS) pentru veniturile din activități independente. Această reglementare este în vigoare și după data de 1 ianuarie 2018.
În reglementarea anterioară, veniturile din salarii și asimilate salariilor realizate de persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale (avocații), care nu au obligația asigurării în sistemul public de pensii, erau exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale (CAS).
Începând cu 1 ianuarie 2018 au fost incluse în baza de calcul a CAS veniturile din salarii și asimilate salariilor din alte activități decât cele pentru care, potrivit legii, există obligația asigurării în sistemele proprii de asigurări sociale, realizate de persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale (de ex: avocatul pentru veniturile din salarii realizate din desfășurarea activității de profesor).
De asemenea, s-a prevăzut că, începând cu 1 ianuarie 2018, persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, din una sau mai multe surse de venit, datorează CAS dacă sunt îndeplinite condiții cum sunt:
- venitul net realizat în anul precedent raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția;
- venitul net lunar realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielii deductibile, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul contribuabililor care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru care impozitul pe venit se stabilește ca impozit final și este reținut la sursă.
Persoanele fizice obligate la plata contribuției depun anual la organul fiscal competent, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se stabilește contribuția de asigurări sociale, Declarația privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate – Cod 600. Modelul și conținutul formularului a fost aprobat prin Ordinul nr. 4140/2017 emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 1041 din data de 29 decembrie 2017.
În prezent, s-a propus prelungirea termenului pentru depunerea Declarației cod 600 până la 31 martie 2018, nefiind exclusă posibilitatea ca până la această dată Codul fiscal (2015) să fie modificat în sensul eliminării acestei obligații a contribuabililor.
Persoanele fizice care desfășoară activități independente (inclusiv avocații) datorează contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS). Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate este de 10%.
Persoanele care realizează atât venituri din activități independente, cât și alte categorii de venituri (de ex. venituri din asocierea cu o persoană juridică, din cedarea folosinței bunurilor, din investiții, din activități agricole, silvicultură și piscicultură sau din alte surse) datorează CASS, dacă veniturile lunare realizate cumulat sunt cel puțin egale cu salariul minim brut pe țară din una sau mai multe surse de venituri din cele menționate, în următoarele condiții:
– contribuția se stabilește la salariul minim brut pe țară, indiferent de nivelul venitului realizat și de numărul activităților desfășurate;
– persoanele ale căror venituri realizate lunar, cumulat, sunt sub nivelul salariului minim brut pe țară, nu au obligația să plătească CASS, însă pot opta pentru plata contribuției în aceleași condiții prevăzute pentru cei care au obligația plății contribuției, pentru asigurarea în sistemul de asigurări de sănătate.
A fost introdus în Codul fiscal (2015) un nou capitol, Capitolul IX – Contribuția asiguratorie pentru muncă, care prevede că persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora datorează contribuția asiguratorie pentru muncă în cotă de 2,25% la veniturile din salarii și asimilate salariilor. Contribuția se plătește la bugetul de stat, fiind destinată finanțării prestațiilor din domeniul asigurărilor sociale de care beneficiază salariații. Contribuția este datorată și de către avocații care au calitatea de angajator.
În privința TVA au fost adoptate modificări și completări aplicabile și în cazul avocaților prin Ordonanța Guvernului nr. 23/2017.
Sunt obligate să deschidă și să utilizeze cel puțin un cont de TVA persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, pentru încasarea și plata TVA, care se află în cel puțin una dintre următoarele situații:
a) la 31 decembrie 2017 înregistrează obligații fiscale reprezentând TVA restante, cu excepția celor a căror executare silită este suspendată, în cuantum mai mare de 15.000 de lei în cazul contribuabililor mari, 10.000 de lei în cazul contribuabililor mijlocii, 5.000 de lei pentru restul contribuabililor, dacă aceste obligații nu sunt achitate până la data de 31 ianuarie 2018;
b) începând cu data de 1 ianuarie 2018 înregistrează obligații fiscale reprezentând TVA restante, neachitate în termen de 60 de zile lucrătoare de la scadență, cu excepția celor a căror executare silită este suspendată, în cuantum mai mare de 15.000 de lei în cazul contribuabililor mari, 10.000 de lei în cazul contribuabililor mijlocii, 5.000 de lei pentru restul contribuabililor;
c) se află sub incidența legislației naționale privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, altele decât cele sus-menționate, pot opta pentru plata defalcată a TVA, notificând organul fiscal competent în acest sens.